luni, 15 decembrie 2014

Vreme.

Cândva te-am rugat să nu pleci,
Și soarele apunea...
Zâmbeai strivind in mâini firave,
Resturi,inima mea.

Un zâmbet palid,
Condoleanțe îti citeam in colțul gurii.
Ai dispărut odata cu ultima rază,
În misticul padurii.


Brazii priveau in alta parte și-mi evitau privirea,
Doar lupul calm in intuneric,
Vedea cum imi pierd firea.


Vântul mă adia,
"E rece...dar va fi bine" .
Ca steaua căzatoare,cad,
Iubindu-te pe tine.


Și timpul a trecut si trece-n continuare,
Trandafirul înfloreste,
De dragostea pierdută odata,
Înca imi povestește.


Cu roua lacrimi imi confunzi,
Sunt sincere și reci.
De mult,ce a fost,tu eu bolnav
Ai vrea sa te trezești.


Cafeaua caldă-n dimineață, lumină pretutindeni.
Și falniă dragoste vie,
Înconjurați de prieteni.


E urma buzelor de ruj,
Pe un muc de tigară.
Și-un fir de păr pe-o pernă albă,
Îmi ține cald diseară.