inceput..

In timp ce noaptea isi lasa patura intunecata peste orasul vesnic treaz,treaz ascult  crengile copacilor,udati de-o ploaie...de sperante, ce imi lovesc geamul ca si cand  ar dori sa-mi smulga incet,incet...fiecare strop de pace si liniste,intr-o lume in care soarele sufletesc...este un lux pentru multi.
Intr-o tara unde limitele maxime posibile sunt sub limitele minime propriu-zise,un gand zboara departe...intr-o fantezie ce devine pe zi ce trece,taraml ideal,zguduit apoi de o realitate sumbra..O realitate ce fura si cel mai mic zambet,ce zdrobeste si cea mai mica speranta....